Categorie: Poezii

Frunzele-n cădere,
Lacrimi de durere,
Fără mângâiere.
Lacrimi ca de sânge,
Care mi le plânge
Codrul când se frânge,
La bătaia vântului
Spre faţa pământului.
Frunzele-n cădere,
Lacrimi de durere,
De pe creangă-mi pică,
Inima-mi despică.
Şi o fac să simt,
Inima mea strâmtă,
Ce nemărginire
De dureri e-n fire,
Unde totul moare:
Pasăre şi floare
Munţi, văi şi ponoare,
Mare şi izvoare,
Stele căzătoare
Oameni şi popoare.

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 146)

Categorie: Poezii

Leru-i, Doamne-a Lerului
Sus în poarta cerului,
Şade Maica Domnului,
Într-o sită, sită deasă,
Tot din fire de mătasă,
Floare de făină cerne,
Peste văi şi deal s-aşterne.
Încât pare ţara toată,
Plămădită-ntr-o covată,
Turtă din făină bună
Cu zahăr şi cu alună.
Şi Măicuţa Preacurată,
Turta dulce o arată
Şi o dă Fiuţului
Împăratul cerului,
Să se joace El cu ea,
Şi s-o-mpartă cui o vrea.

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 175)

Categorie: Poezii

Eu am murit. Hristos trăieşte-n mine.
Mi-e inima de-a pururi desfătată
Căci îngerii fac slujbă ne-ncetată,
Deasupra bietei mele rogojine.

Cântarea mea de slavă, înălțată,
Ca fum de jertfe-n serile senine,
O știu ale pustiului jivine
O-ngână-n taină pantera bălțată.

Când Liturghia mi-o slujesc în zori,
Sub boltă largă și înflăcărata,
Am leii împreună slujitori.

...Iar dacă amintirile vreodată,
Mă-mpung cu pintenii ispititori,
Privesc la groapă, care mi-e săpată...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 115)

Categorie: Poezii

Jertfeşte zeilor prea-nalţi şi iată:
Viaţă-ţi dau cinste şi avere..."
Grăieşte cu dulceaţă ca de miere,
Şi astăzi încă, lumea blestemată.

Alături, are cazne şi durere;
E ura, care arde-nflăcărată,
E defăimarea cea neruşinată,
E părăsirea, fără mângâiere.

Ocările lovesc ca nişte bice
Şi hula cruntă-i vâlvătaie-ncinsă...
...Ci voi fiţi tari, Fecioare Mucenice.

Curând Iubirea, pururi neînvinsă,
Vă va încununa cu flori şi spice,
În biruinţa ei cea necuprinsă...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 115)

Categorie: Poezii

Mai dulci ca mângâierile,
Din streșinile cerului
Îmi picură tăcerile.
Şi cad în ploi, în lung şiroi,
Clipă de clipă, picuri moi.

Eu, ca-ntr-un joc,
Fac din poemul meu un scoc
Să curgă-n el - mereu, din cer,
În picuri ploaia de tăceri.
Şi ploaia cade, tot mai des,
Pe scoc să curgă-n val,
Dă ghes...
Șuvițele de apă fug,
Şi revarsă din belşug,
Şi se resfiră pe pământ.
Şi curg în iureșul mereu,
De mă-nspăimânt.

Cum voi putea iar să le adun,
Să curgă iarăși pic cu pic,
Pe socul meu îngust şi mic?
Acum zadarnic mă frământ,
Tăcerile poemului mi l-au frânt...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 120)

Categorie: Poezii

Mi te-ai întors iar, suflete hoinar,
Atât de obosit şi de murdar.
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum,
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu faţa galbena şi supta,
Cu părul năclăit,
Cu haina ruptă...

Departe am fost, sus, sus, departe,
Trecut-am hotarele lumii deşarte!
Sunt beat de dragostea tăriei,
Şi am gustat din vinul veşnciei.
Nu mă-treba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din rai.
Pe tălpile şi-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din rai.
Şi ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veşnicei scântei.
Sunt beat - de vinul
Sfintei bucurii!
Mai lasă-mă aşa!
Nu mă trezi!...
Prin cer, departe-am hoinărit,
M-am îmbătat şi-s fericit!
Nu mă peria şi nu mă curăţi
Port pulberea seninei veşnicii!

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 121)