Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...
Atât de albă-i primăvara mea!

Mi-i sufletul de patimi neatins
Și cerul floare peste el a nins;

Aleasă floare de mătăsuri moi
A nins în noapte peste pomii goi

Și i-a învelit în borangic ușor.
A prins o boare, caldă ca un dor,

S-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor măiestrit alaiu

A curs în suflet, liniștit și blând,
Pe căi de taină, din adânc de gând.

Și sus, deasupra albei năluciri,
Plutește raza sfintelor iubiri.

Dă primăverii-n duhul meu lumini
Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.