Doream cu dor o altă primăvară
Cu flori, ce nu se ofilesc în veci,
Cu adiere de mireasmă rară,
Cu prund mărunt de aur pe poteci.
Doream cu dor să-mi desfătez privirea,
În zorii unui veşnic răsărit
Şi ochii mei să vadă strălucirea
Acelei zile fără asfinţit.
Doream cu dor să văd îmobocirea,
Mlădiţei cei cu rodul minunat,
Din care s-a născut pe veci iubirea
Cea fără de durere şi păcat...
Mă sting de dorul primăverii calde,
Al cărui palid chip îl văd sosit;
Vreau să păşesc prin iarba de smaralde
Cu Cel pe care veşnic L-am iubit...
(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 129)
