Jertfeşte zeilor prea-nalţi şi iată:
Viaţă-ţi dau cinste şi avere..."
Grăieşte cu dulceaţă ca de miere,
Şi astăzi încă, lumea blestemată.

Alături, are cazne şi durere;
E ura, care arde-nflăcărată,
E defăimarea cea neruşinată,
E părăsirea, fără mângâiere.

Ocările lovesc ca nişte bice
Şi hula cruntă-i vâlvătaie-ncinsă...
...Ci voi fiţi tari, Fecioare Mucenice.

Curând Iubirea, pururi neînvinsă,
Vă va încununa cu flori şi spice,
În biruinţa ei cea necuprinsă...

(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 115)